Abandonul școlar în România: cifre, cauze, soluții

Abandonul școlar este, probabil, problema cea mai gravă a sistemului de învățământ românesc. România are, de ani buni, una dintre cele mai mari rate de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană – un indicator pe care îl monitorizează atât Eurostat↗, cât și autoritățile naționale prin INS↗.

În articolul de față trecem prin cifrele actuale, prin cauzele cele mai des invocate de specialiști și prin câteva intervenții care s-au dovedit eficiente – atât în România, cât și în alte țări europene.

Cifrele

Conform datelor publicate de Eurostat↗, rata părăsirii timpurii a școlii în România oscilează, în ultimii ani, între 15% și 17%, comparativ cu o medie europeană de aproximativ 9-10%.

„Părăsire timpurie a școlii" înseamnă, în terminologia europeană, persoanele de 18-24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul și nu mai sunt înscrise în niciun program de educație sau formare.

Ținta națională, asumată în Strategia Educației, este reducerea acestei rate sub 11,3% până în 2030 – un obiectiv care, în ritmul actual, va fi greu de atins fără intervenții suplimentare.

Diferența dintre rural și urban

Cea mai mare parte a abandonului are loc în mediul rural. Conform analizelor publicate pe edupedu.ro↗ și a rapoartelor Băncii Mondiale↗, rata abandonului în rural este de aproape trei ori mai mare decât în urban.

Cauzele sunt multiple, dar se condensează, în general, în:

• Distanța mare până la cea mai apropiată școală gimnazială sau liceu.
• Lipsa transportului școlar funcțional, mai ales iarna.
• Condițiile economice ale familiei.
• Lipsa de modele – tineri din comunitate care să fi terminat liceul sau facultatea.

Cauze: ce spun studiile

1. Sărăcia

Cea mai puternică corelație, în toate studiile, este între veniturile familiei și șansa de a abandona școala. Copiii din gospodării sub pragul de sărăcie sunt de 5-7 ori mai expuși abandonului decât cei din gospodării cu venituri medii.

2. Mediul rural

Distanța, transportul și condițiile materiale ale școlilor mici sunt cauze structurale. Un elev care are 8 km până la liceu și nu are autobuz școlar sigur este, statistic, în pragul abandonului încă din primele luni de liceu.

3. Apartenența la comunitatea romă

Conform raportărilor publice, rata abandonului în rândul copiilor romi este semnificativ mai mare decât media națională. Cauzele sunt multiple: sărăcie cumulată, discriminare, lipsa documentelor de identitate, căsătorii timpurii.

4. Eșecul școlar repetat

Repetarea unui an, mai ales în clasele primare sau a V-a, este un predictor puternic al abandonului ulterior. Copilul rămas în urmă percepe școala ca pe un loc al eșecului și își pierde motivația.

5. Munca timpurie

În multe gospodării, copilul de 13-15 ani este așteptat să contribuie la veniturile familiei sau la munca în gospodărie (mai ales în comunitățile agricole). Școala devine, în acest context, o „opțiune" – și deseori pierde.

Ce s-a încercat

De-a lungul ultimilor 15 ani, statul român a derulat mai multe programe pentru reducerea abandonului. Unele au dat rezultate, altele mai puțin.

Programul „A doua șansă"

Pentru tinerii care au abandonat școala, „A doua șansă" oferă posibilitatea de a finaliza studiile gimnaziale sau liceale, în paralel cu munca. Programul a avut un anumit succes, dar capacitatea sa este limitată în raport cu nevoia.

„Bani de liceu" și bursele sociale

Bursele sociale, „Bani de liceu" și, mai recent, bursele introduse prin Legea învățământului preuniversitar au scopul de a reduce abandonul motivat economic. Studiile arată că aceste burse au efect pozitiv, dar doar dacă sunt cuplate cu măsuri de sprijin pedagogic (consiliere, meditații, mentorat).

Transport școlar și microbuzele

Microbuzele școlare au fost una dintre măsurile cu impact direct vizibil în mediul rural. Acolo unde transportul funcționează zilnic și sigur, rata abandonului scade.

Programul „Școală după școală"

Activitățile de tip „after-school" gratuite, finanțate din fonduri europene, au arătat efecte pozitive, dar implementarea lor a fost inegală pe județe.

Ce ar funcționa, conform studiilor

Sintetizând rapoartele OECD↗, Eurostat↗ și Banca Mondială↗, intervențiile care au cele mai mari șanse de succes sunt:

Identificarea timpurie

Sistemul ar trebui să identifice copiii la risc din clasele primare (absențe repetate, întârzieri la învățătură, situații familiale dificile) și să intervină atunci, nu la liceu, când e adesea prea târziu.

Consilierea profesională în gimnaziu

Mulți copii abandonează după a VIII-a pentru că nu văd legătura între școală și o meserie. Consilierea profesională cuplată cu vizite la locuri de muncă și cu informații despre școlile profesionale crește semnificativ rata de continuare.

Învățământul profesional dual

Prin sistemul dual, elevul învață jumătate din timp la școală și jumătate la firma parteneră, primind o bursă de la firmă. România a extins acest sistem în ultimii ani, cu rezultate promițătoare în județe ca Sibiu, Brașov, Timiș.

Programe „integrate" cu familia

Acolo unde școala lucrează direct cu familia (vizite acasă, mediator școlar, sprijin material), abandonul scade. Modelul a fost testat cu succes în comunități rome și în câteva proiecte pilot ale ONG-urilor.

Ce putem face fiecare

Abandonul școlar este o problemă structurală, dar la marginea ei există loc pentru acțiuni individuale:

• Profesorii pot semnala timpuriu un copil cu absențe în creștere și pot solicita sprijinul mediatorului școlar sau al consilierului.
• Părinții pot vorbi cu părinții copiilor cu risc, pot ajuta cu transportul, pot dona haine sau rechizite.
• ONG-urile și asociațiile pot adopta o școală sau o clasă, pot finanța meditații, pot organiza after-school.
• Companiile pot sponsoriza programe duale sau pot asigura locuri de practică.

Concluzie

Abandonul școlar nu se rezolvă cu o lege sau cu un singur program. Este rezultatul cumulat al sărăciei, distanței, eșecului școlar repetat și lipsei de modele, iar soluțiile sunt și ele multiple, integrate, derulate ani la rând în aceleași comunități.

Vestea bună: România are exemple locale clare unde combinația de transport școlar, burse, after-school și învățământ dual a redus rata abandonului. Vestea proastă: scalarea acestor exemple la nivel național rămâne, deocamdată, în plan.

Surse

• Eurostat – indicatori de educație – ec.europa.eu/eurostat↗
• Institutul Național de Statistică – insse.ro↗
• Ministerul Educației – edu.ro↗
• OECD – oecd.org↗
• Banca Mondială – worldbank.org↗
• Edupedu – edupedu.ro↗